Căldura de afară a verii întârziate pe coclauri mă copleșește și parcă azi nimic nu mișcă, nimic....nici vântul nu adie și culmea...doar fluturii singuratici se aleargă prin iarba încă verde.
Este duminică și e aproape sfârșit de septembrie dar în mod ciudat ziua colorată de afară îmi amintește zilele leneșe din vacanțele de vară petrecute la bunici...câtă nostalgie!
Azi vroiam să merg la Torino, la plimbare dar, am anulat în favoarea canapelei ...nu râdeți! Nu vi s-a mai întâmplat să cedați unor momente de pură lene? ...."il dolce far niente", cum zic italienii...;)
Și iată cum relaxându-mă așa cu cafeaua în mână am lăsat frâu liber amintirilor...
Este duminică și e aproape sfârșit de septembrie dar în mod ciudat ziua colorată de afară îmi amintește zilele leneșe din vacanțele de vară petrecute la bunici...câtă nostalgie!
Azi vroiam să merg la Torino, la plimbare dar, am anulat în favoarea canapelei ...nu râdeți! Nu vi s-a mai întâmplat să cedați unor momente de pură lene? ...."il dolce far niente", cum zic italienii...;)
Și iată cum relaxându-mă așa cu cafeaua în mână am lăsat frâu liber amintirilor...
și filozofelii mintale, bineânțeles ;)....da, țin







