Au trecut ani de când nu mi-am ales o babă, obicei ce acasă îl urmam cu sfințenie și copil fiind mă rugam să fie vreme frumoasă ca să îmi poarte noroc tot anul....crescând, am uitat de frumoasele nostre obiceiuri și nu le-am mai dat atâta importanță.
Au trecut ani, precum vă ziceam și nu vorbesc de unul doi ci mulți, prea mulți și într-o zi mi-am dat seama că uitându-mi obiceiurile din copilărie, obiceiurile ce mă făceau să zâmbesc, obiceiuri ce credeam că nu contează atât de mult, mi-am pierdut identitatea, mi-am pierdut zâmbetul, m-am pierdut pe mine...
Așa că, în încercarea de a mă regăsi, încetul cu încetul am să mă întorc la partea din mine uitată, la copilul fericit, părăsit undeva într-un timp pierdut și îmi voi cere iertare pentru că am pierdut atâta timp anonim.
Iar pentru a începe cu bine, mi-am ales baba de azi și ea m-a întâmpinat zâmbind cu vreme frumoasă și soare primăvăratec umplându-mi sufletul de speranță și inspirație. Și am zâmbit și eu ca răspuns, am zâmbit soarelui, zilei minunate deși e atât de greu să zâmbesc acum....nu e același zâmbet din pozele pe care acum le privesc cu tristețe înțelegând prea târziu că fugeam după fericire și nu îmi dădeam seama cât eram de fericită.
În cinstea babei mele ce mi-a umplut sufletul de speranță și lumină, în cinstea primăverii ce încă se luptă să-și preia locul cuvenit, azi am fost inspirată și iată machiajul meu cu care am ieșit la plimbare :)
Au trecut ani, precum vă ziceam și nu vorbesc de unul doi ci mulți, prea mulți și într-o zi mi-am dat seama că uitându-mi obiceiurile din copilărie, obiceiurile ce mă făceau să zâmbesc, obiceiuri ce credeam că nu contează atât de mult, mi-am pierdut identitatea, mi-am pierdut zâmbetul, m-am pierdut pe mine...
Așa că, în încercarea de a mă regăsi, încetul cu încetul am să mă întorc la partea din mine uitată, la copilul fericit, părăsit undeva într-un timp pierdut și îmi voi cere iertare pentru că am pierdut atâta timp anonim.
Iar pentru a începe cu bine, mi-am ales baba de azi și ea m-a întâmpinat zâmbind cu vreme frumoasă și soare primăvăratec umplându-mi sufletul de speranță și inspirație. Și am zâmbit și eu ca răspuns, am zâmbit soarelui, zilei minunate deși e atât de greu să zâmbesc acum....nu e același zâmbet din pozele pe care acum le privesc cu tristețe înțelegând prea târziu că fugeam după fericire și nu îmi dădeam seama cât eram de fericită.
În cinstea babei mele ce mi-a umplut sufletul de speranță și lumină, în cinstea primăverii ce încă se luptă să-și preia locul cuvenit, azi am fost inspirată și iată machiajul meu cu care am ieșit la plimbare :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu