...toamnă caldă sau vară târzie??

Timpul ăsta se scurge necruțător lăsându-ne gustul dulce-amărui al nostalgiei lucrurilor frumoase, momentelor trăite...
Revin și eu la blogul meu cu o geantă de amintiri a verii ce încă își târâie razele pe ici pe colo parcă luptând să coloreze încă vremea de afară. 
Anul acesta, cel puțin până în momentul de față a fost ciudat tare și nu mă refer neapărat la vreme ci la cum s-au desfășurat evenimentele în viața mea....s-ar zice că s-au pornit pe făgașul cel bun dar câteodată chiar mi se pare că melcul din bancul cu ardelenii e mult mai sprinten decât momentul mult așteptat când voi putea să zic și eu : " oh, no amu mai mere" ;)
Ce e drept, îmi dau seama că totul a început să funcționeze în clipa în care eu am schimbat atitudinea mea față de viață, față de așteptările mele de la oameni, față de mine...și credeți-mă, acum nu vreau s-o dau în filozofeală dar, chiar funcționează și parcă începe să prindă culoare totul dacă nu chiar contur...sau o fii vreun început de demență timpurie :))
Râdem noi și glumim dar, timpul e pe bani în ziua de azi și chiar de nu e mult (poate pentru unii pare foarte puțin) anul acesta am făcut drumuri multe și am întâlnit oameni minunați, am avut parte de surprize plăcute din partea unor oameni dragi inimii mele (merită un post aparte) și mi-am atins un scop pe scara valorilor mele...nu e rău, nu? Și încă anul nu s-a terminat ;)

petale de lalea

  Lalelele di buchetul primit de 1 martie de la soțul meu începeau să-și piardă rând pe rând petalele roșii-galbene și sincer îmi părea rău să le arunc înainte de a le aduce un ultim tribut frumuseții lor înfocate. 
 Și iată ce a ieșit din ele : 

Frumoasele mele lalele au dat naștere unei diademe de petale mătăsoase ce încadrează minunat acest machiaj de primăvară.

Sper să vă placă :)

azi a fost baba mea...

    Au trecut ani de când nu mi-am ales o babă, obicei ce acasă îl urmam cu sfințenie și copil fiind mă rugam să fie vreme frumoasă ca să îmi poarte noroc tot anul....crescând, am uitat de frumoasele nostre obiceiuri și nu le-am mai dat atâta importanță.
 Au trecut ani, precum vă ziceam și nu vorbesc de unul doi ci mulți, prea mulți și într-o zi mi-am dat seama că uitându-mi obiceiurile din copilărie, obiceiurile ce mă făceau să zâmbesc, obiceiuri ce credeam că nu contează atât de mult, mi-am pierdut identitatea, mi-am pierdut zâmbetul, m-am pierdut pe mine...
 Așa că, în încercarea de a mă regăsi, încetul cu încetul am să mă întorc la partea din mine uitată, la copilul fericit, părăsit undeva într-un timp pierdut și îmi voi cere iertare pentru că am pierdut atâta timp anonim.
 Iar pentru a începe cu bine, mi-am ales baba de azi și ea m-a întâmpinat zâmbind cu vreme frumoasă și soare primăvăratec umplându-mi sufletul de speranță și inspirație. Și am zâmbit și eu ca răspuns, am zâmbit soarelui, zilei minunate deși e atât de greu să zâmbesc acum....nu e același zâmbet din pozele pe care acum le privesc cu tristețe înțelegând prea târziu că fugeam după fericire și nu îmi dădeam seama cât eram de fericită.
În cinstea babei mele ce mi-a umplut sufletul de speranță și lumină, în cinstea primăverii ce încă se luptă să-și preia locul cuvenit, azi am fost inspirată și iată machiajul meu cu care am ieșit la plimbare :)

1 martie

 Vine vine primăvaraaaa ....iată că martie 2016 a sosit după o iarnă ploioasă și dezolantă mai mult toamnă decât iarnă...a sosit însorit, călduț și luminos cu o surpriză dis-de-dimineață, bineânțeles din partea soțului. Supriză de-a dreptul pentru că nu avem acwleași tradiții și obiceiuri și folosește acest fapt ca să cam uite ....

Cel mai tare m-a minunat faptul că a fost el cel ce a ales sortimentele buchetului și hârtia cu fluturași :)...el care nu dă importanță detaliilor. Probabil cizelarea continuă începe să dea  roade ;). 

Azi chiar și garofițele mele azi de pe balcon au înflorit în semn de primăvară.....și nu  rezistat să nu le culeg.

 Vremea frumoasă de afară îmi aduce aminte de copilărie, de culori, de bunătate și gesturi frumoase, de zilele când culegeam ghiocei să îi dau mamei, de mărțișoare și obrajii aprinși la primirea unuia din partea celui drag, de gingășia și puritatea acelor ani. Mi se pare că a trecut o eternitate de atunci....

Nu uitați să zâmbiți și să oferiți zâmbete, nu uitați să fiți fericiți și să dăruiți fericire...e gratis și atât de simplu, un gest cât de mărunt poate însemna enorm pentru altcineva....lăsați să iasă la iveală copilul din voi să se bucure de primăvară și...nu uitați să trăiți!

just glasses

     Tare mai sunt tristăăă....ochii mei frumoși, pe care toată lumea i-a plăcut și lăudat de când eram mititică, îmi crează probleme. 
Și pare că va trebui să-mi schimb vrând nevrând ochelarii :(.
De la 18 ani de când mi s-a dat vestea că voi purta voit forțat ochelari, nu am mai avut probleme...deja acest fapt era o mare cumpănă pentru mine dar, după şocul inițial am început să asimilez ideea, mă obișnuiesc și chiar să îmi placă.
Așa că, fără să îmi dau seama când, ochelarii au început să fie și un accesoriu chic din garderoba mea...
Era ceva timp de când îmi încolțise în minte ideea schimbării ramelor dar iată că acum sunt nevoită să îmi schimb ochelarii cu totul. Asta este, ştiți cum vine vorba aia "dacă-i musai, cu plăcere", așa și eu ;)
 M-am îndrăgostit de un anumit model "cat eye" așa că iată câteva branduri:

Voi ce părere aveți?

Încă nu m-am decis care ramă ....eternă indecisă mai sunt dar, ador forma asta revizitată, un pic aşa de secretară sexy şi rea ;)