1 martie

 Vine vine primăvaraaaa ....iată că martie 2016 a sosit după o iarnă ploioasă și dezolantă mai mult toamnă decât iarnă...a sosit însorit, călduț și luminos cu o surpriză dis-de-dimineață, bineânțeles din partea soțului. Supriză de-a dreptul pentru că nu avem acwleași tradiții și obiceiuri și folosește acest fapt ca să cam uite ....

Cel mai tare m-a minunat faptul că a fost el cel ce a ales sortimentele buchetului și hârtia cu fluturași :)...el care nu dă importanță detaliilor. Probabil cizelarea continuă începe să dea  roade ;). 

Azi chiar și garofițele mele azi de pe balcon au înflorit în semn de primăvară.....și nu  rezistat să nu le culeg.

 Vremea frumoasă de afară îmi aduce aminte de copilărie, de culori, de bunătate și gesturi frumoase, de zilele când culegeam ghiocei să îi dau mamei, de mărțișoare și obrajii aprinși la primirea unuia din partea celui drag, de gingășia și puritatea acelor ani. Mi se pare că a trecut o eternitate de atunci....

Nu uitați să zâmbiți și să oferiți zâmbete, nu uitați să fiți fericiți și să dăruiți fericire...e gratis și atât de simplu, un gest cât de mărunt poate însemna enorm pentru altcineva....lăsați să iasă la iveală copilul din voi să se bucure de primăvară și...nu uitați să trăiți!

just glasses

     Tare mai sunt tristăăă....ochii mei frumoși, pe care toată lumea i-a plăcut și lăudat de când eram mititică, îmi crează probleme. 
Și pare că va trebui să-mi schimb vrând nevrând ochelarii :(.
De la 18 ani de când mi s-a dat vestea că voi purta voit forțat ochelari, nu am mai avut probleme...deja acest fapt era o mare cumpănă pentru mine dar, după şocul inițial am început să asimilez ideea, mă obișnuiesc și chiar să îmi placă.
Așa că, fără să îmi dau seama când, ochelarii au început să fie și un accesoriu chic din garderoba mea...
Era ceva timp de când îmi încolțise în minte ideea schimbării ramelor dar iată că acum sunt nevoită să îmi schimb ochelarii cu totul. Asta este, ştiți cum vine vorba aia "dacă-i musai, cu plăcere", așa și eu ;)
 M-am îndrăgostit de un anumit model "cat eye" așa că iată câteva branduri:

Voi ce părere aveți?

Încă nu m-am decis care ramă ....eternă indecisă mai sunt dar, ador forma asta revizitată, un pic aşa de secretară sexy şi rea ;)

satisfacție

 În domeniul meu, toți sunt buni şi excelează, toți ştiu tot, mai ales aici în Italia, şi toți ştiu să facă de toate tocmai pentru că ce e aşa greu să machiezi? Să pensezi sau să epilezi?...ce e aşa greu să faci un masaj sau un tratament?...păi mai ales acum în era YouTube, profesorul universal ;)... 
Câteodată, mai îmi vine câte o îndoială ( de vină e firea mea super autocritică) ....şi mă întreb dacă nu era mai bine să fac altceva cu banii şi timpul meu dacă azi e de ajuns să pun un " make-up artist " legat de numele meu ca să şi devin aşa ceva... 
Păi nu ? Cam aşa funcționează azi....pentru mulți ce cred că e aşa uşor să devii ce vrei şi nu trebuie făcute sacrificii în nici un fel.
    Dar, când primesc anumite sms-uri de la clientele mele, îndoielile mi se dizolvă ca fumul şi mă conving încă o dată că asta e strada mea, pasiunea vieții mele pentru care orice sacrificiu e o plăcere. Iar când acele sms-uri mi le trimit cosmeticiene cu ani de experiență, ce au devenit clientele mele fidele, atunci e şi mai şi....;) satisfacția lor mă catapultează într-o stare de fericire de nedescris....îmi colorează zilele. Iar eu, ador lucrul ăsta! 
Chiar dacă sunt sigură de rezultat, reuşesc să mă minunez în fiecare zi, să mă surprindă vreun detaliu sau ceea ce ador, să mă încânte ...şi credeți-mă reacția unei cliente fericite de rezultat, îmi umple sufletul! Copilul din mine rămâne fascinat şi viu prin ochii lor!

pastieră napoletană

 Cum vă zisesem și ieri, luni a fost o zi minunată din toate punctele de vedere...doar că v-am adus la cunoștiință numai unul și anume shootingul cu harpa :)
După ce m-am întors acasă, soțul meu avea chef de cumpărături și ca să nu îi piară cheful, am lăsat treburile și hai la cumpărături ;)...nu e bine să pierzi o așa ocazie, nu?
În mare s-au cumpărat de-ale gurii și mai ales anumite ingrediente pentru pofta soțului : pastiera napoletană, un dulce ce se face mai ales de Paște în regiunea Napoli.
Iar privind prin vitrine, am reușit să îl fac să intre și prin magazine...și uite așa m-am ales cu cadou de Sf. Valentin ...
 Dar despre asta vă voi povesti mâine, poimâine....
Să revenim la prăjitura noastră pentru care am așteptat o noapte întreagă să o gustăm, prăjitură despre care tatăl meu, când i-am zis ingredientele, m-a întrebat glumind : "ți-ai făcut colivă ? " 
Cred că v-a crescut destul curiozitatea așa că vă arăt minunăția cu gust divin și vă pun linkul rețetei :

pastieră napoletană

harpa la shooting

     Ieri a fost o zi superbă din toate punctele de vedere...
Dimineață, după o cafea în fugă, am sărit în mașină și via spre shootingul cu Valeria Forno și Guendalina.
  Pe drum, ceața joasă și razele soarelui ce filtrau moale făceau atmosfera să pară ieșită dintr-un basm sau o scenografie de film...ce ciudat, sentimentul acesta nu m-a părăsit nici în timpul shootingului ;). 

Valeria, fotografa,  îmi zisese în mare despre ideea de shooting dar concertul gratis doar pentru noi într-o livadă de kiwi a fost o supriză agreabilă ce mi-a atins și cele mai ascunse coarde. ..
 Toată ziua a fost sub semnul pasiunii, pasiune pentru frumos, pentru artă ....iar când faci ceva ce îți place și cu pasiune, rezultatele se văd :)